Sinecurile din administrația publică rămân un subiect tabu pentru partidele politice din România. Deși tot mai multe voci cer reducerea funcțiilor de stat care nu se justifică, partidele fie că vorbim de PSD, PNL, UDMR sau chiar USR refuză categoric să își sacrifice oamenii puși pe salarii consistente din bani publici.
Un exemplu clar este cel al comunelor cu 3.000 – 5.000 de locuitori, unde există posturi de administratori publici deși nu există nicio justificare reală pentru aceste funcții. În plus, în județe continuă să existe două posturi de subprefecți, al doilea fiind inventat în 2020, dar care nu se regăsește pe lista tăierilor propuse de premierul Ilie Bolojan.
Nici măcar posturile de conducere din instituțiile deconcentrate nu par vizate, deși acolo au ajuns persoane numite strict politic. Mulți dintre aceștia nu au performat niciodată în mediul privat, dimpotrivă, au falimentat firme, dar statul i-a transformat în „directori de carton”, cu lefuri grase și zero responsabilitate.
La Brașov, situația este și mai evidentă: instituțiile sunt pline de sinecuri. Vom reveni cu exemple punctuale despre cum și-au împărțit funcțiile pesediștii, liberalii și udemeriștii, fără să se gândească la utilitatea acestor poziții.
Deși Ilie Bolojan încearcă să impună o reformă administrativă, pare că nu are nicio putere în fața liderilor de la centru Sorin Grindeanu, Kelemen Hunor, dar nici în fața camarilei PNL. În aceste condiții, statul rămâne un loc de refugiu pentru oameni slab pregătiți, care „țin cu dinții” de funcțiile primite.
Pentru mulți dintre ei, privatul nu a fost niciodată o opțiune reală: acolo competența, eficiența și rezultatele contează. La stat însă, poți fi plătit regește chiar și pentru a nu face nimic.
De exemplu, la Brașov încă mai sunt instituții unde managementul lasă de dorit, dar directorii încasează 5000 de euro pe lună. Este și cazul conducerii de la RATBV.
