Procurorii iși suspendă activitatea pentru beneficii, nicidecum pentru că au mult de muncă și pentru că e nevoie de mai mult personal.
Procurorii din România au anunțat suspendarea activității, dar întrebarea care stă pe buzele cetățenilor este una simplă: câți dintre cei care au devalizat țara au plătit cu adevărat pentru faptele lor? În loc să explice ce rezultate concrete au avut în dosarele de corupție, magistrații preferă să invoce privilegii și drepturi speciale. Da, vorbim despre cei care acum vor sa iasă la pensie.
Ne explică procurorii de ce niciunul dintre cei care au devalizat fabricile și întreprinderile din Brașov nu sunt în pușcării? De ce „jaful de la Rial” nu a fost niciodată anchetat?
Pensie la 48 de ani, în timp ce Europa muncește până la 65-70
O realitate greu de ignorat este faptul că, în România, procurorii se pot pensiona la doar 47-48 de ani, în timp ce în majoritatea țărilor europene vârsta de pensionare este între 65 și 70 de ani. În plus, aceștia beneficiază de salarii compensatorii, de bani de chirie , aproximativ 700 de euro pe lună, chiar dacă pe piața imobiliară se găsesc locuințe cu 300-500 de euro și de deconturi pentru combustibil. Despre asta nu vorbesc.
Justiția pe hârtie, dosarele în aer
În timp ce privilegii peste privilegii se adună, realitatea din instanțe este cu totul alta. Dosare simple durează chiar și 5 ani până la o soluție, iar România este condamnată constant la CEDO din cauza deciziilor aberante luate de judecători și procurori. Costurile nu sunt suportate de magistrați, ci de cetățenii de rând, care plătesc din buzunar greșelile sistemului judiciar.
Presa, țapul ispășitor al procurorilor
Procurorii se declară adesea deranjați de presă, însă uită să spună că jurnaliștii sunt hărțuiți prin procese, tocmai pentru că dezvăluie adevăruri incomode. Dreptul la libera exprimare și interesul public ar trebui să primeze într-o societate democratică, însă în România pare că privilegiile și imunitatea magistraților cântăresc mai mult.
Cine răspunde pentru greșelile magistraților?
Cetățenii simpli, dacă greșesc, sunt anchetați, hărțuiți și condamnați. În schimb, atunci când magistrații comit erori grave, nu există nicio formă reală de răspundere. Câți procurori au plătit pentru dosarele politice, pentru paradele televizate cu oameni încătușați care, în final, au fost declarați nevinovați de instanță?
O întrebare simplă: de ce sunt ei mai speciali?
Procurorii au făcut aceeași facultate ca un jurnalist, un filosof, un istoric, un medic sau un inginer. Cu toate acestea, numai ei beneficiază de privilegii uriașe. De ce un medic, cu mai mulți ani de studiu și responsabilitatea vieților omenești, trebuie să muncească până la 65 de ani, iar un procuror se poate retrage liniștit la pensie la 48?
🔎 Suspendarea activității de către procurori ridică mai multe semne de întrebare decât răspunsuri. Cetățenii așteaptă nu justificări pentru pensii și privilegii, ci rezultate concrete: dosare rezolvate, hoți condamnați și un sistem de justiție care să funcționeze în interes public, nu personal.
Dar dacă firmele private ar intra în grevă? Oare cum își vor mai lua salariile bugetarii? Dacă magistrații sunt nemulțumiți, cum ar trebui să fie cei din privat la câte taxe au de plătit?
