Procurorul-șef al DNA, Marius Voineag, a găsit de cuviință să apere pensiile și lefurile speciale ale magistraților. Argumentul lui? România „ar fi la mijloc” în Uniunea Europeană, iar dacă vrem să fim ca afară, atunci și pensiile trebuie să fie la același nivel. O declarație care ridică două întrebări: domnul Voineag trăiește în aceeași țară cu noi sau locuiește pe o altă planetă?
Pentru că, dacă tot vrem să fim „ca afară”, poate ar trebui să începem de la muncă, nu de la bani.
„Ca afară” doar la salarii și pensii
În Europa civilizată, magistrații ies la pensie la 65 sau chiar 70 de ani. În România, unii se retrag liniștiți la 45-50 de ani, cu pensii uriașe. În Europa, judecătorii și procurorii duc dosare la capăt, finalizează anchete grele, condamnă politicieni corupți și dau un semnal de fermitate. La Brașov, în ultimii cinci ani, nu a mai fost acuzat niciun politician de corupție. Doar un dosar cu un prejudiciu de doi lei in cazul fostei viceprimaritei USR. Să credem că județul e mai curat ca Elveția? Sau, mai degrabă, că DNA-ul local doarme liniștit pe salarii și privilegii?
Tot în Europa, un proces nu durează zece ani, iar un dosar civil nu trenează cinci ani pe motiv de „supraaglomerare”. Tot acolo, magistrații răspund dacă greșesc grav. La noi? Statul plătește daune la CEDO pentru abuzurile și erorile procurorilor, iar nota o achită cetățenii. Procurorii, între timp, își iau salariile grase, sporurile și chiria plătită de stat – cam 700 de euro lunar – de parcă ar trăi la Paris, nu în România.
Corupție neînfrântă și dosare politice
De 35 de ani, România așteaptă să afle adevărul despre Revoluție și Mineriadă. Niciun vinovat, nicio condamnare, doar promisiuni și dosare „în lucru”. În tot acest timp, marii corupți au rămas nepedepsiți, fabricile și terenurile au fost jefuite, iar cei responsabili s-au retras confortabil la pensii speciale.
Dosarele „la comandă” s-au înmulțit, iar politicienii cu bani și avocați buni au fost achitați după ani de „hărțuire” în instanțe. Câți dintre procurorii care au făcut dosare slabe sau fabricate au plătit pentru aceste eșecuri? Niciunul. Dar pensiile speciale le primesc toți.
România reală vs. România magistraților
Realitatea crudă e că în România oamenii de rând ies la pensie la 65 de ani, după ce trudesc pentru salarii mici și contribuții uriașe. Magistrații, în schimb, vor tot mai multe privilegii: salarii uriașe, pensii speciale, chirii plătite de stat, transport gratuit. Și, în plus, pretenția de a fi compătimiți că „muncesc mult”.
Dar unde sunt rezultatele? De ce marii corupți scapă? De ce dosarele importante se pierd? De ce, la Brașov, corupția pare să fi dispărut miraculos, în timp ce presa scrie zilnic despre tunuri și combinații? De ce politicienii fug si stau prin țări din Europa, chiar daca în Romania au fost condamnați la închisoare?
Tupeul pensiilor speciale
Domnule Voineag, înainte să cereți „pensie ca afară”, poate ar fi bine să avem și muncă, și rezultate „ca afară”. Până atunci, totul rămâne o glumă amară. Pentru că în România, doar privilegiile sunt occidentale. Munca și responsabilitatea magistraților au rămas la nivel balcanic.
