Analistul Liviu Vornicu expune câteva aspecte legate de dinamica piețelor financiare la nivel mondial.
Crizele financiare, sanitare, energetice și militare din ultimele decenii au făcut ravagii prin bugetele naționale ale majorității statelor lumii. Pentru soluționarea problemelor naționale, guvernele au fost nevoite să apeleze la instituțiile internaționale binecunoscute, FMI și Banca Mondială, care pentru statele mai dezvoltate au fost mană cerească, însă pentru altele, pe lângă dobânzi foarte mari, au impus și măsuri draconice astfel încât ajutorul mult dorit s-a transformat într-un calvar cumplit.
Consecințele nu s-au lăsat mult așteptate, iar unele din statele nemulțumite și-au îndreptat atenția către Noua Bancă de Dezvoltare, instituția financiară a grupului BRICS, văzând-o ca un potențial înlocuitor al învechitului și nereformatului sistem de la Bretton Woods. Înființarea acestei instituții financiare internaționale a indicat demararea atacului asupra hegemoniei dolarului, știut fiind faptul că de foarte mult timp Banca Mondială și FMI, sub atenta supraveghere a administrației americane, au favorizat doar marile puteri occidentale.
Exasperate de măsurile severe impuse de cele două mari instituții pentru fiecare ban acordat, unele țări în curs de dezvoltare au decis să caute alternative. Astfel s-a ajuns ca Noua Bancă de Dezvoltare să reprezinte opțiunea cea mai viabilă pentru mulți, dar în special pentru statele membre BRICS. Unii chiar au ajuns sa intituleze această nouă instituție financiară, “banca Sudului Global”.
Apariția acestui nou jucător constituie o serioasă amenințare pentru supremația dolarului ca monedă etalon la nivel mondial, iar toate acestea se datorează eșecului de reformare în cele opt decenii de existență a vechiului sistem financiar reprezentat de către FMI și Banca Mondială. Pe lângă această nouă instituție financiară, la nivel global mai au loc și alte activități menite să modifice vechea arhitectură financiară astfel încât tranzacțiile internaționale să nu mai depindă de dolar.
Un exemplu relevant îl constituie folosirea din ce în ce mai des a swap-urilor de către Banca Centrală a Chinei, dar și de alte bănci centrale, ceea ce le permite să efectueze plăți fără a folosi ca monedă intermediară dolarul. Mai mult, aceste activități, ce au loc între băncile centrale, diminuează mult rolul FMI pe piețele financiare.
La cele menționate mai sus putem adăuga și apariția sistemului de plăți intrebancare transfrontaliere, canal de plată numit CIPS, care înlocuiește în unele regiuni ale lumii binecunoscutul canal internațional SWIFT. Acest nou canal a luat avânt după izbucnirea conflictului militar ruso-ucrainean, ca o necesitatate pentru desfășurarea tranzacțiilor comerciale internaționale dintre Rusia și colaboratorii săi.
S-ar părea că noile schimbări în arhitectura financiară internațională ajută atât statele aflate sub sancțiuni occidentale să-și continue nestingherite relațiile comerciale, cât și unele țări în curs de dezvoltare să evite constrângerile financiare și fiscale impuse de instituțiile financiare tradiționale. În plus, s-ar părea că aceste noi apariții ar reprezenta un „colac de salvare” și pentru țările aflate sub presiunea tarifelor impuse de Statele Unite. Este interesant de văzut cine va avea câștig de cauză în această confruntare a titanilor, vechiul sau noul sistem?
