Analistul Liviu Vornicu prezintă succint câteva aspecte legate de confruntarea comercială globală.
De câteva săptămâni atât liderii politici, cât și oamenii de afaceri din întreaga lume sunt bulversați de acțiunile administrației americane. În declarațiile sale oficiale președintele american a subliniat în mod repetat că măsurile fiscale puse în aplicare au ca scop echilibrarea balanței comerciale a Statelor Unite.
Conducerile țărilor atinse de efectele creșterii tarifelor au susținut că acțiunile întreprinse de americani sunt acte de agresiune comercială. Au criticat politica externă a noii administrații fără a ține cont totuși că tarifele pe care ei le-au impus importurilor de bunuri americane de-a lungul timpului au fost mai mari decât taxele vamale americane.
În pofida tuturor criticilor, efectele nu au întârziat să apară. Astfel, unele state au ales să se așeze la masa negocierilor, altele au preferat să intre în războiul tarifelor cu Statele Unite fără să aibă în vedere că la final doar un combatant va ieși câștigător, de obicei cel cu economia cea mai puternică, dar pe termen scurt toți vor avea de suferit.
Indiferent ce se spune și ce se vede la suprafața, mai mult ca sigur că abilul președinte american și echipa sa urmăresc anumite obiective, ce s-ar părea că au scăpat dezbaterilor aprinse ale analiștilor mass-media. Pentru a putea emite opinii cu privire la țintele reale urmărite de administrația de la Washington, ar trebui să fim atenți la reacțiile țărilor afectate de noile tarife americane.
În primul rând se poate observa că un număr considerabil de state și-au exprimat dorința de a negocia noile tarife astfel încât să existe reciprocitate. Acest lucru nu înseamnă altceva decât încheiere de acorduri bilaterale în cadrul cărora Statele Unite să reducă tarifele solicitate de țara parteneră în schimbul anumitor concesii.
Aceste negocieri ar putea conduce la relații bilaterale puternice, ceea ce ar transforma S.U.A. în principalul partener comercial al tărilor semnatare și, totodată, îndepărtarea lor de puternica economie chineză. Să fie oare acesta unul din obiectivele urmărite, dar mai ales diminuarea exporturilor chineze la nivel internațional?
Un alt aspect care ar trebui să atragă atenția multora îl reprezintă lupta ideologică cu Uniunea Europeană, luptă demarată de administrația americană încă din zorii preluării noului mandat. Conservatorismul american a declanșat o bătălie dură cu neoliberalismul progresist european, ultima redută a vechii ordini occidentale. Este posibil ca tarifele impuse Uniunii să zdrucine din temelii economia europeană și așa slăbită de crizele în cascadă, ce au lovit nemilos în ultimii patru ani. Să fie oare remodelarea noi ordine mondiale și schimbarea ideologiei conducătoare un alt obiectiv al creșterii tarifelor?
Într-adevăr dacă sunt gestionate într-un mod echilibrat și profesionist, aceste noi măsuri de politică externă au capabilitatea de a redresa economia americană și de a readuce prosperitate națiunii. Totuși, având în vedere carisma liderului american și dorința sa de a readuce S.U.A. la nivelul perioadelor de glorie, se poate considera că tarifele comerciale sunt folosite pentru țeluri mult mai înalte decât banalele câștiguri din taxe vamale. Cu toate că au apărut în spațiul public nenumărate critici la adresa administrației S.U.A., președintele american pare mai determinat ca oricând să-și continue strategia de politică externă până la atingerea țintelor propuse.
Studiind istoria ultimului secol, putem spune că războiul comercial provocat de Statele Unite reprezintă un eveniment internațional nemaiîntâlnit în epoca modernă. Va avea oare acest conflict economic internațional un rezultat final pozitiv pentru factorul declanșator? Își va atinge președintele american scopurile propuse și nedeclarate oficial? Ținând cont de vremurile tulburi în care se mișcă lumea zilelor noastre este greu de anticipat finalitatea evenimentelor în curs, însă mai mult ca sigur nimic nu va mai fi ca înainte, nici ideologic, nici economic.
