Românii încă stau la cozi pentru vize, în timp ce ambasadorul Muraru se plimbă prin reședințe de 46 de camere. Ministerul de Externe tace, iar imaginea României suferă.
La Washington, România plătește scump… și tot degeaba. Andrei Muraru, ambasadorul nostru în Statele Unite, numit cu sprijinul politic al PNL, s-a remarcat în ultimii ani nu prin performanțe diplomatice, ci printr-o serie de scandaluri și un stil de viață opulent pe banii contribuabililor. Cazarea acestuia – o vilă de lux cu nu mai puțin de 46 de camere, pentru care statul român plătește 21.000 de dolari lunar – este doar vârful icebergului.
În loc de rezultate, avem declarații bombastice și promisiuni fără acoperire. La finalul lui 2024, Muraru anunța cu fast că România este pe cale să scape de vizele pentru SUA. Realitatea? Autoritățile americane au transmis recent că mai avem de așteptat. Mult.
Ce înseamnă asta? Un eșec de proporții pentru Ministerul de Externe condus de Emil Hurezeanu, dar și pentru Muraru, omul care ar fi trebuit să negocieze și să livreze. Într-un stat cu standarde decente, ambii și-ar fi dat demisia. În România, însă, se mimează competența în timp ce nota de plată crește.
România rămâne printre puținele țări din Uniunea Europeană care încă are nevoie de viză pentru SUA. Ungaria a scăpat, Polonia la fel. Noi? Tot în așteptare, cu o diplomație anemică și figuri politice care mai mult pozează decât construiesc.
Muraru și-a clădit cariera politică pe relațiile cu fostul ministru Relu Fenechiu – condamnat penal. Fratele său geamăn, Alexandru Muraru, a urcat pe aceeași scară politică. Într-o democrație sănătoasă, aceste legături ar fi motive de îngrijorare. La noi, par a fi bilete spre funcții de top.
Cât timp vom mai plăti pentru incompetența acestor “ambasadori de carton”? Și cine răspunde pentru eșecurile asumate cu surle și trâmbițe, dar livrate doar în declarații de presă?
Ilie Bolojan ar trebui să-i retragă de urgență pe cei doi incompetenți, mai ales pe Andrei Muraru.
