La unguri s-a putut. La români, deocamdată, nu.
La unguri s-a putut, la români, nu! În timp ce Ungaria se pregătește să readucă Centrala Nucleară Paks la capacitate maximă, România a rămas cu Centrala Nucleară de la Cernavodă oprită și cu declarațiile optimiste ale ministrului Radu Miruță.
Centrala nucleară Paks, care asigură o parte importantă din producția de electricitate a Ungariei, ar putea reveni la capacitate maximă până miercuri, după problemele provocate de nivelul extrem de scăzut al Dunării.
Ungurii au trecut la măsuri spectaculoase pentru a ține centrala în funcțiune. Au intervenit asupra cursului apei și au recurs inclusiv la scufundarea unor barje pentru a crește nivelul apei necesare răcirii reactoarelor.
Și românii au încercat ceva asemănător. Ba chiar au fost scufundate patru barje încărcate cu piatră și s-a intervenit inclusiv prin detonarea unei stânci pentru redirecționarea apei către Cernavodă.
Ministrul Radu Miruță s-a arătat atunci extrem de optimist. Au apărut declarații despre centimetrii de apă câștigați și despre eficiența intervenției. Numai că entuziasmul a ținut puțin.
Pe 13 august, și Unitatea 2 de la Cernavodă a fost oprită din cauza nivelului scăzut al Dunării, după ce Unitatea 1 fusese deja scoasă din funcțiune. Astfel, România s-a trezit cu centrala nucleară complet deconectată de la Sistemul Energetic Național.
Diferența este greu de ignorat.
Ungurii au avut aceeași Dunăre, aceeași secetă și aceeași problemă cu apa necesară răcirii centralei. Au scufundat barje și, cel puțin până acum, rezultatul pare să fie cel dorit: Paks se îndreaptă spre revenirea la capacitate maximă.
Românii au scufundat și ei barje, au detonat stânci și au făcut declarații optimiste. Rezultatul? Cernavodă a ajuns oprită complet.
Miruță s-a umflat în pene degeaba. Dincolo de declarații și de spectacolul mediatic al intervențiilor, realitatea din teren a arătat cu totul altfel.
România a rămas cu „jocul de glezne”, cu explicațiile ministrului și cu speranța că Dunărea va permite repornirea reactoarelor.
