Inadmisibil! Doi oameni au murit pe o stradă din centrul Brașovului, un al treilea a fost grav rănit, iar șoferul avea, potrivit anchetatorilor, o boală neurologică diagnosticată încă de la 18 ani. Știa despre ea, iar în ultimii ani nu și-ar mai fi urmat tratamentul. Și după toate acestea, magistrații au decis control judiciar, cu interdicția de a mai conduce!
Oare magistrații își bat joc de noi? Ne iau la mișto? Este aceasta o glumă proastă pe care familiile celor morți trebuie să o înghită în numele procedurilor?
Sigur, ni se va explica imediat că măsura controlului judiciar nu înseamnă achitare, că măsurile preventive trebuie să fie proporționale etc. Corect, dar nu și in acest caz! Există și o limită până la care explicațiile juridice nu mai pot fi despărțite de realitatea crudă a unui caz, iar realitatea este aceasta: doi oameni au murit! Nu într-un accident presupus inevitabil provocat de un șofer care nu știa nimic despre starea sa de sănătate. Din informațiile prezentate chiar de procurori, vorbim despre un om care avea un istoric medical vechi, care știa că suferă de acea afecțiune și care, potrivit anchetei, nu mai urma tratamentul de ani de zile. Chiar prim-procurorul Adrian Radu a explicat azi, într-o conferință de presă, că boala nu este automat incompatibilă cu statutul de șofer, dar presupune „responsabilitate, tratament și urmarea tratamentului”. Tot el a spus că ultima prescripție medicală identificată datează din 2022 și că anchetatorii au ca ipoteză de lucru faptul că șoferul nu a mai urmat tratamentul și nu a mai fost monitorizat de un medic curant.
Mai mult, procurorul a declarat că această situație medicală reprezintă „principala bănuială” privind cauza accidentului.
Oare ce trebuia să se mai întâmple ca măsura preventivă să fie una mai fermă? Un om să mai moară? Doi au murit deja! Și aici nu mai vorbim doar despre șofer, vorbim despre un sistem care trebuie să explice cum a fost posibil ca un om cu o afecțiune cunoscută de zeci de ani să ajungă din nou la volan.
În 2020 și-a schimbat permisul și, potrivit declarațiilor procurorului, a fost declarat apt pentru conducere. Există inclusiv informația că un medic ar fi sesizat Poliția Rutieră în legătură cu retragerea permisului. Dacă toate aceste lucruri se confirmă, atunci avem o problemă mult mai mare decât un simplu accident rutier. Avem întrebări despre medici, despre autorități, despre responsabilitatea șoferului, despre modul în care funcționează sistemul și nu în ultimul rând, despre procurori! Domnilor magistrați, cum poate fi percepută de o familie care tocmai și-a îngropat omul controlul judiciar ca o măsură suficient de serioasă?
Este inevitabil să nu ne amintim și de cazul lui Șerban Huidu. Un accident produs tot în județul Brașov, unde trei oameni și-au pierdut viața. Nu spunem că cele două dosare sunt identice și nici că soluțiile juridice trebuie să fie copiate de la un caz la altul, dar comparația este inevitabilă atunci când oamenii văd, din nou, o tragedie rutieră cu victime și o reacție judiciară blândă, o reacție care a mai existat! Iar explicația că șoferul avea doar două sau trei contravenții în aproximativ 30 de ani de când are permis nu poate fi, în opinia publică, un argument care să cântărească mai greu decât ceea ce s-a întâmplat pe Mureșenilor.
În România, uneori, pare că pentru o faptă cu mult mai mică te poți trezi încătușat, dus la audieri și plimbat prin fața camerelor de televiziune, în timp ce pentru o tragedie în care mor doi oameni ni se explică doct despre proporționalitate, antecedente și riscul procesual. Dar oare chiar ne iau de proști?







