Știați că în satul brașovean Ungra a existat o cronică veche, scrisă în limba germană, în care erau consemnate evenimentele importante din viața comunității?
Potrivit informațiilor istorice despre localitate, cronica ar fi fost ținută de sașii din Ungra și ar fi cuprins informații despre viața locuitorilor, indiferent de etnie, despre obiceiuri, tradiții, evoluția comunității și istoria bisericilor din sat. Documentul a fost suficient de valoros încât să fie consultat de marele istoric Nicolae Iorga, fiind ulterior citat în lucrările sale despre istoria românilor.
Un detaliu și mai interesant este modul în care cronica descria stabilirea noilor locuitori în Ungra. În secolele XVI-XVII, cei veniți din alte zone nu erau primiți direct în vatra satului. Aceștia erau așezați inițial într-o zonă aflată la aproximativ doi kilometri de localitate, cunoscută și astăzi drept Valea Ungrișoarei. Abia după ce dovedeau că sunt „harnici și cinstiți” primeau dreptul de a se stabili în sat.
Cronica nu mai poate fi consultată astăzi. Potrivit informațiilor locale, aceasta a dispărut după Revoluția din 1989, în perioada exodului sașilor către Germania.
Istoria Ungrei este însă mult mai veche. Zona era locuită încă din perioada daco-romană, iar în apropiere se află vestigiile vechiului castru roman Pons Vetus. Localitatea, aflată pe malul Oltului, la poalele Munților Perșani, este atestată în documente încă din perioada medievală.
