Marama din borangic, una dintre cele mai reprezentative piese ale costumului tradițional feminin din Șcheii Brașovului, era odinioară un simbol al trecerii de la statutul de fată la cel de femeie măritată. Povestea acestei podoabe de cap a fost readusă în atenția publicului de Muzeul de Etnografie Brașov.
Potrivit specialiștilor, borangicul folosit la realizarea maramelor era adus din sudul țării, în special din zona Muscelului, iar după Primul Război Mondial era chiar importat de femei care se ocupau exclusiv cu acest comerț.
Realizarea unei marame presupunea un proces migălos. Firele de borangic erau depănate, urzite și apoi țesute la război, iar la capete erau decorate cu motive geometrice sau florale stilizate și franjuri realizați manual. Frumusețea acestor ștergare era dată de bogăția ornamentelor și de măiestria femeilor care le realizau.
Folcloristul George Pitiș descria diversitatea motivelor decorative întâlnite pe maramele din Șchei, amintind modele precum „floarea a veche”, „cornul berbecelui”, „păhărelu” sau „pieptănașu”.
Marama, care depășea adesea doi metri lungime, era purtată peste „gimbir”, o basma decorată cu motive florale, și era fixată cu ace speciale numite „bongoși”. Modul de așezare pe cap respecta o tradiție strictă, transmisă din generație în generație.
Astăzi, aceste piese de patrimoniu rămân mărturii valoroase ale identității culturale din Șcheii Brașovului și ale rafinamentului artei populare locale.
