La peste 2.500 de metri altitudine, acolo unde vântul nu iartă și iarna pare că nu se termină niciodată, câțiva câini își duc traiul în preajma stației meteo de pe Vârful Omu, cel mai înalt vârf locuit din România.
Meteorologul Sergiu Olteanu a relatat pe Facebook despre situația câinilor care populează zona: animalele au revenit după câteva zile petrecute mai jos, însoțind turiștii spre Vârful Omu, dar evită să intre în stație, preferând să rămână afară, protejate de un adăpost improvizat din scânduri.
Între supraviețuire și loialitate. Donațiile de hrană îi țin în viață
Câinii par să-și fi găsit un echilibru fragil între lumea oamenilor și sălbăticia muntelui. Se apropie de turiști, îi însoțesc, dar păstrează o distanță față de spațiile închise. În condiții de „vreme câinească”, cu temperaturi scăzute și rafale puternice, adăpostul lor rudimentar devine singura protecție împotriva intemperiilor.
Olteanu a mulțumit celor care au donat hrană pe parcursul anului trecut și a făcut un apel ca vizitatorii să aducă mici cantități de mâncare pentru animale, evitând criticile neconstructive și încurajând donațiile directe către organizațiile implicate.
„Vreme câinească … duminică dimineață până… săptămâna viitoare. Câinii sunt bine . Ieri seara au rămas din nou aici ; dupa ce au fost plecați vreo 3 zile mai pe jos au revenit , însoțind turiști spre Omu. (…) Hrana inca este , cine mai trece pe la Omu si pune in rucsac o punguță de boabe sau un pliculeț de 50-100g, la cate persoane ajung pe aici in cursul anului…se pot strânge cantități suficiente. Amin!”, a scris meteorologul pe pagina sa de Facebook.
Prezența lor constantă la mare altitudine ridică însă o întrebare incomodă: cum au ajuns acești câini aici?
Abandonul, o realitate care urcă până pe munte
Dincolo de imaginea câinilor care însoțesc turiștii spre vârf, realitatea este crudă. Mulți dintre acești patrupezi provin, cel mai probabil, din abandon. Unii pot fi lăsați intenționat în zonele montane, alții se rătăcesc după ce sunt aduși pe trasee fără a fi supravegheați corespunzător.
Abandonul animalelor nu este doar un gest de cruzime, ci și o condamnare la o viață dură, mai ales într-un mediu extrem precum cel al Bucegilor. Temperaturile scăzute, lipsa hranei constante și pericolele naturale transformă supraviețuirea într-o luptă zilnică.
Responsabilitatea începe înainte de urcare
Povestea câinilor de la Vârful Omu nu este doar despre rezistența lor, ci și despre responsabilitatea umană. Fiecare animal abandonat poartă în spate o decizie. Munții nu sunt locuri în care problemele dispar. Ele rămân acolo, înfruntând viscolul.
Pentru câinii care își găsesc adăpost sub câteva scânduri la peste 2.500 de metri, cea mai mare nevoie nu este doar de hrană sau protecție, ci de oameni care să nu îi mai abandoneze.
