Emmanuel Macron, președintele Franței, a anunțat că va accelera procesul legal pentru a interzice accesul copiilor sub 15 ani la rețelele sociale. Mai mult decât atât, Comisia Europeană a transmis că Franţa are dreptul să interzică utilizarea reţelelor de socializare pentru minorii cu vârste sub 15 ani.
Dupa Australia, Malaysia și Franța a decis să protejeze copiii și a spus clar: accesul la rețelele sociale pentru minorii sub 15 ani trebuie interzis. În Danemarca există un proiect pe această temă. Nu din panică, nu din cenzură, ci pe baza studiilor, a datelor și a realității pe care o vedem cu toții: efectele nocive ale consumului excesiv de conținut online asupra copiilor și adolescenților.
Franța ia măsuri. România ce face? Ce mai așteaptă? O nouă tragedie?
Trăim într-o perioadă în care informația nu mai lipsește. Avem studii, rapoarte internaționale, avertismente ale psihologilor și medicilor. Știm ce efecte au TikTok, Instagram, YouTube Shorts și alte platforme similare asupra copiilor: dependență, scăderea capacității de concentrare, anxietate, depresie, tulburări de somn, distorsionarea imaginii de sine și, în unele cazuri, comportamente periculoase imitate din online. Un minor de 13 ani a ucis zilele trecute un alt adolescent. Câte tragedii mai așteptăm?
Și totuși, nu facem nimic.
Alte state aleg să acționeze preventiv. România, în schimb, pare să aștepte următoarea tragedie, următorul copil pierdut, următorul scandal public care să dureze câteva zile și apoi să fie uitat. De ce avem nevoie? De și mai multe dovezi? De și mai mulți copii afectați?
Responsabilitatea nu poate fi lăsată exclusiv pe umerii părinților, într-un ecosistem digital construit intenționat să creeze dependență. Platformele folosesc algoritmi agresivi, iar copiii nu au maturitatea emoțională necesară pentru a se apăra singuri. A ști asta și a nu interveni înseamnă complicitate prin pasivitate.
Protejarea copiilor nu este o opțiune și nici o temă „nepopulară”. Este o obligație. Iar întrebarea nu este dacă România poate lua măsuri, ci de ce refuză să o facă.
Cât timp mai tolerăm ideea că sănătatea mintală a copiilor români este mai puțin importantă decât interesul economic al platformelor sau confortul lipsei de decizie politică?
Australia și Franța au ales să acționeze. România trebuie să decidă dacă vrea să protejeze copiii sau să continue să-i lase singuri într-un spațiu care îi consumă, îi modelează și, uneori, îi distruge.
