Imaginile vorbesc dureros de clar. O fetiță a fost salvată de un nepalez, în timp ce pe mal s-au auzit doar strigăte cu intenții bune, dar fără acțiune: ”Ana, capul sus!”, ”Ana, rezistă!”, ”Dă din mânuțe și piciorușe, iubita!”.
Este o lecție de viață care ne arată realitatea crudă a societății de azi și ne pune față în față cu propriile prejudecăți. Poate că e timpul să învățăm că umanitatea nu are naționalitate. Să nu ne mai legăm inutil de oamenii care muncesc cinstit la noi în țară.
”Am fost martor la acțiunea de salvare a unei fetițe în Parcul Nicolae Romanescu, pe lacul parțial înghețat, în condiții extrem de dificile, dar empatia și implicare celor care se aflau la plimbare și a instituțiilor din cadrul ISU, SMURD, POLIȚIE au salvat viața unui copil. Cel mai important aspect este faptul că primul care ajunge la fetiță, prin apa înghețată și care o ține în brațe timp de 30 minute, este un OM pe care eu l-am identificat, la urcare în ambulanță, ca fiind de origine asiatică, probabil un muncitor migrant, dar care și-a riscat viața pentru a salva un copil român de la moarte. Empatia nu are limite și nu ține de origine, ci de cum ne tratăm semenii. Astăzi oamenii au făcut front comun și au salvat viața unui copil” este mesajul postat de Călinoiu Eugen, subprefect Dolj.
Persoanele asiatice au fost de multe ori blamate în România că „ne iau joburile”. Realitatea arată însă altceva: muncesc cinstit, discret și, uneori, ajung să ne salveze copiii. Prejudecățile cad, faptele rămân.
