Premierul Ilie Bolojan iese din nou public cu discursuri despre „măsuri” și „reforme”, însă realitatea este una simplă și dureroasă: în zona bugetară nu s-a întâmplat aproape nimic concret. Mult zgomot, zero fapte. În schimb, cei care au plătit și continuă să plătească sunt, ca de fiecare dată, românii din mediul privat, oamenii care țin economia acestei țări în viață.
Statul a rămas la fel de gras și ineficient. Cele mai mari prețuri din Europa la gaze și energie electrică, la benzină și motorină, iar mai nou și probleme cu apa potabilă. Avem în continuare consilii de administrație cu indemnizații de mii de euro, funcții ocupate pe criterii politice, nu de competență, milioane de euro direcționate anual către subvenții pentru partide, concursuri aranjate și o corupție care nu mai șochează pe nimeni, pentru că a devenit regulă.
Premierul ar putea începe „reforma” chiar din curtea colegilor săi de partid. De exemplu, în Brașov, acolo unde instituțiile statului s-au transformat de ani buni în simple filiale de partid, iar funcțiile publice sunt împărțite după carnetul politic, nu după merit. De asta jumătate din conducerea PNL Brașov este sub control judiciar, liderii fiind anchetați pentru corupție de către DNA.
În timp ce guvernanții vorbesc despre responsabilitate, mediul privat este sufocat de taxe, controale și impredictibilitate. Antreprorii sunt tratați ca niște vinovați de serviciu, în timp ce aparatul bugetar rămâne neatins. Aceasta nu este reformă, este bătaie de joc.
Diferența dintre România și alte state din regiune este reacția cetățenilor. În Bulgaria, oamenii au ieșit în stradă și au forțat guvernul să retragă proiecte toxice. În România, protestele apar doar „pe linie de partid”, pentru mize mici și interese de grup, nu pentru viitorul țării, nu pentru democrație.
Cel mai grav exemplu rămâne anularea alegerilor, un fapt fără precedent într-o țară europeană, specific mai degrabă statelor din lumea a treia. Din acest motiv, România a fost retrogradată în clasamentele internaționale privind democrația. Fără o condamnare, fără probe clare privind o presupusă intervenție străină, Călin Georgescu a fost eliminat din joc. Regulile au fost schimbate în timpul jocului, așa cum se întâmplă adesea „în democrația” românească.
Astăzi, CCR intervine politic, instituțiile nu mai sunt independente, iar statul își consolidează controlul asupra cetățeanului. Libertatea devine o iluzie frumos ambalată în discursuri guvernamentale.
Concluzia este una dură, dar realistă: cei care pot și își doresc o viață într-o țară cu adevărat democratică, unde regulile sunt clare, unde statul nu te controlează până la sufocare, ar trebui să plece. România, în forma sa actuală, nu oferă nici siguranță, nici predictibilitate, nici libertate reală.
Aceasta este moștenirea guvernărilor proaste. Iar „măsurile” premierului Bolojan rămân, pentru moment, doar vorbe.
Editorial scris de Cristi Florea
