Smiley face

România, blocată în sensul giratoriu al tranziției

Au trecut 11 zile de la protestele din 10 august. Peste evenimentele dramatice de atunci începe să se depună o ceață nesănătoasă, ca și cum nu s-a întâmplat nimic. În anul Centenarului Marii Uniri, România e divizată. O rană adâncă, necicatrizată, separă românii…

De o parte, protestatarii. Cei din diaspora, pribegi prin țări străine, care au facut un efort să ajungă acasă, să încerce să schimbe ceva în România schiopătândă. Apoi românii rămași acasă, veniți din București și din colțurile țării, cu aceeași speranță de schimbare, cu dorința de a-și exprima libertatea. Să nu uităm de miile de români adunați în marile orașe, care și-au exprimat și ei supărările. Pentru unii dintre ei, 10 august a fost ziua în care au trecut de la verticalitatea democrației la orizontalitatea tărgilor SMURD și a paturilor de spital. Curg acuzațiile de violențe, devin virale filmările de la fața locului, se îngroașă dosarele cu plângeri penale. Cu siguranță, oamenii au învățat lecții amare. Nu a murit speranța democrației, demnitatea umană nu a fost îngenuncheată, dar îți trebuie o voință de fier să nu renunți, să nu te resemnezi, să nu te retragi în carapacea personală.

De cealaltă parte, forțele de ordine și politicienii. Forțele de ordine, adică forțele militare plătite din banii contribuabililor. Am văzut gaze lacrimogene și grenade, folosite cu dărnicie exagerată. Tunuri de apă, deși nu era caniculă. Prin uniforma de luptă a jandarmilor a eclozat bestia însetată de violență gratuită, iar forfota din Piața Victoriei a luat mințile celor care trebuiau să coordoneze lucid și să facă diferența dintre cetățenii onorabili și huligani. Democrației i s-a băgat pumnul în gură. Libertatea de exprimare a primit cizme direct în plex… Au apărut apoi declarațiile politicienilor și șefuleților de structuri. Unii au declarat că filmările sunt trucate. Alții au adus în fața camerelor de filmat trusoul de impresionare a celor slabi de înger (colecții de medalii, icoane făcătoare de minuni). Unii au bătut câmpii, alții suferă de sindromul struțului. Unii sunt amnezici, alții suferă de fractură de falangă la cât arată cu degetul spre vinovați, mereu alți vinovați. Unii s-au spălat pe mâini cu dovezi că gazele lacrimogene și grenadele erau în termen și conform specificațiilor, ceea ce a justificat folosirea lor. Alții au încercat să ne convingă că forțele speciale procedează identic în toată lumea, de unde și “normalitatea” intervenției în forță. Se vehiculează scenarii și conspirații. Granița dintre fapte și aberații e neclară.

Cu ce am rămas după sincopa 10 august? Cetățenii au realizat că au de-a face cu o caracatiță vorace, aservită, haotică. Uniforma Jandarmeriei trebuie spălată, înălbită și apretată înainte de a mai fi scoasa în public. Politicienii și-au dovedit originile de nevertebrate. Practic, nimeni nu a câștigat!

1 Decembrie se apropie cu pași repezi. Până la festivitățile grandioase, prioritar ar trebui să fie consensul tuturor românilor că România are nevoie de o schimbare profundă, din temelii. Unitatea centenară a românilor va rezulta dintr-un țel comun, acela de stabilitate, integritate, prosperitate. Oare vom reuși?

 ADRIAN TATU

Leave a Reply

%d bloggers like this: