1 septembrie – 124 de ani de la înfiinţarea Jandarmeriei Rurale

Jandarmeria Rurală era înfiinţată în 1893, prin decret regal, pentru un timp coexistând două structuri de jandarmerie: cea a Armatei, înfiinţată la 1864, organizată pe escadroane de jandarmi şi companii de jandarmi pedeştri, şi cea rurală, organizată pe companii, câte una în fiecare judeţ, la dispoziţia prefectului şi a primarilor.

Ziua de 1 septembrie, până în anul 1998, era data la care se sărbătorea Ziua Jandarmeriei Române. Lucrurile se schimbă în acel an, când ziua armei devine data de 3 aprilie, dată care marchează înfiinţarea corpului de jandarmi în România, iar 1 septembrie rămâne Ziua Jandarmeriei Rurale.

Meritul pentru înfiinţarea Jandarmeriei rurale îi revine guvernului conser­vator condus de Lascăr Catargiu, care a elaborat şi prezentat Parlamentului, în ianuarie-februarie 1893, Legea asupra Gendarmeriei rurale, promulgată prin Decretul Regal nr. 2919 din 30.08.1893. Actul normativ prevedea instituirea unui corp de pază şi ordine cu structură militarizată în toate localităţile rurale din ţară, deoarece structurile anterioare, practic neprofesionalizate, nu făceau faţă situaţiei operative complexe şi nu corespun­deau instituţiilor unui stat european modern, punându-se deci accentul atât pe menţinerea ordinii şi garantarea siguranţei publice, cât şi pe executarea legilor.

Se introduce astfel principiul de ordine în aplicarea legii, constând în aceea că, prin calitatea de militari, jandarmii reprezentau însăşi autoritatea statului român.

În primul an de la înființare, Jandarmeria Rurală era încadrată cu 48 de ofițeri și 882 de trupă, iar din cadrul legii, rezultă că scopul principal pentru care a fost creată Jandarmeria Rurală, a fost acela de a veghea în comunele rurale la menţinerea ordinii şi siguranţei publice şi executarea legilor. Această structură a fost creată pentru a îndeplini misiuni stabilite de Ministerul de Interne, de prefecţi, de primari (misiuni care vizează ordinea publică) şi misiuni care sprijină activitatea Ministerului Justiţiei şi care sprijină aplicarea corectă a legilor. Jandarmii, după o pregătire specială, urmau să îndeplinească atribuţii de agenţi sau ofiţeri de poliţie judiciară.

Jandarmul, devine în scurt timp, unul dintre cei mai respectaţi membri ai comunităţii, alături de preot, învăţător şi primar. În Jandarmerie nu intra oricine, era nevoie de ştiinţă de carte (să fi avut cel puţin trei clase, recruţii să ştie să scrie şi să citească), dar şi de o înfăţişare plăcută şi o înălţime de minimum 1,65m. Ofiţerii erau recrutaţi din cadrele active ale armatei sau din rezervă, din toate armele, însă în special din cavalerie. Tot pentru corpul de ofiţeri erau preferaţi licenţiaţii în drept sau persoanele care aveau cunoştinţe juridice.

La încadrarea în Jandarmeria Rurală, indiferent de grad, jandarmii rosteau următorul jurământ: „Jur credinţă M.S. Regelui, de a mă supune capilor mei în tot ceea ce priveşte serviciul la care sunt chemat şi de a întrebuinţa în exerciţiul funcţiunii mele puterea ce îmi este dată numai pentru menţinerea ordinii şi siguranţei publice şi îndeplinirea legilor“.

Subordonată structurilor Armatei, Jandarmeria participă la acţiunile militare pentru eliberarea ţării. Corp militar de elită, Jandarmeria Rurală a fost prezentă în toate marile evenimente sociale, economice, politice şi militare cunoscute în România, aducându-şi o importantă contribuţie la luptele duse de poporul român în Războiul Balcanic şi în cele două războaie mondiale.

Deîndată însă ce Armata Roşie ajunge şi în ultimul cătun, soarta Jandarmeriei este oarecum pecetluită. Este desfiinţată în 1949 şi reînfiinţată după căderea regimului comunist, trecând în perioada 1990-2005, prin alte şi alte transformări, astăzi la nivelul fiecărui judeţ funcţionând inspectorate de jandarmi.

Leave a Reply

%d bloggers like this: